About

Lucia Ghegu. Legile termodinamicii

Curatoare: Ioana Iuna Șerban
Design expoziție: Andreea Chircă

Există atâtea legi prin care situațiile în care ne aflăm pot fi descrise. Legi juridice oficiale, legi morale nescrise, legi ale relațiilor stabilite de cei între care e creată relația, legi ale grupurilor, până la legi formulate metaforic ce țin de planul emoțiilor sau de planul căilor pe care le alegem. Suntem supuși acestor legi – în sensul în care există o subordonare a noastră față de ele – sau ne regăsim într-o relație de egalitate sau chiar superioritate față de ele atunci când noi optăm să le aplicăm sau să le eludăm? Chiar și spiritele combative/rebele/nestatornice, oricât ar încerca să scape din raza legilor, se văd probabil nevoite să-și confecționeze propriul set de legi pentru a explica incidența unor fenomene, repetiția unor stări.

În lucrările ei, Lucia Ghegu face apel la fenomene și la fluctuația unor stări prin fluctuația formelor. Într-un mod aparent impasibil, impersonal, mecanizat într-un produs seren al unor micro-sisteme plasate între hieroglife, însemne heraldice și indicații coregrafice date de o societate ce a atins perfecțiunea. Acest deghizaj în instructaj criptează de fapt devenirile, tumultul interior față de depersonalizare, cutumele corporale, relațiile ce vin la pachet cu granițe și cu schimburi ce lasă mereu un reziduu. Este, în fond, o poveste personală cea pe care Lucia Ghegu o așează între baremul experienței subiective și baremul formal al detașării – iar oscilarea între cele două borne este menită să refacă traseul stărilor. În cazul ei, desenul (ce pare să cunoască un reviriment în arta vizuală actuală) nu e o recuzită a intimismului ci e angrenat ca desen tehnic derivat din design ce operează cu un limbaj clar delimitat pe care-l variază minuțios. Obiectele 3D rezultate în urma desenului vin să compenseze și să corporalizeze o stare, o necesitate.

Capcane, cuști, aparate de îmbrățișare – toate aceste mecanisme, ce par desprinse din Hruba și pendulul de E. A. Poe, evoluează din ele însele, se retrag și parțial sucombă în ele însele, într-un sistem infinit ce-și reia neobosit circuitul. Sunt sisteme închise, celule în care se dezvoltă – cu fiecare act pe care individul îl efectuează – câte o nouă excrescență ca supapă, dar e o supapă de salvare? Sau doar de continuare, de persistare în? Individul se poate lua ca reper pe el însuși pentru a-l concepe și accepta pe celălalt în relație? Sau tot ce proiectăm e un dublu?

Față de fenomenele și stările – umane, în definitiv – pe care le explorează, Lucia Ghegu nu prescrie o traducere în legi ce țin de planul uman. În schimb, pare că mecanismele – desenate sau realizate 3D ca obiect în care să intri – țin de legile termodinamicii ce vizează fiecare celulă ca sistem în sine.
1. Energia este în permanentă transformare. Mecanismele Luciei Ghegu nu urmăresc cauza sau destinația stărilor de cuibărire sau de alienare, ci transformările.
2. În timp, fiecare sistem va tinde din ce în ce să se dezechilibreze, prin entropia ce preschimbă un aparat de îmbrățișare într-unul de izolare.
3. Există o echilibrare ce survine între două sisteme și mediul înconjurător atunci când acestea sunt puse în contact.

Povestea, pe scurt, este despre a găsi și părăsi un acasă, a te reformula pe tine în interior, a stabili legătura safe cu seamănul și cu mediul din jur. Povestea eternă despre rețineri și plusări prin care observăm cum funcționăm când ne lăsăm pe pilot automat.

Expoziția a fost organizată de /SAC în parteneriat cu Cărturești Carusel.

EN

Lucia Ghegu. The Laws of Thermodynamics

Curator: Ioana Iuna Șerban
Exhibition Design: Andreea Chircă

There are countless laws by which the situations we find ourselves in can be described. Official legal statutes, unwritten moral codes, relational laws shaped by those in the relationship, group rules, and even metaphorical laws tied to emotional landscapes or the paths we choose. Are we subject to these laws—in the sense of being subordinate to them—or do we find ourselves in a relationship of equality, or even superiority, when we choose to apply or evade them? Even the most rebellious spirits, no matter how much they try to escape the influence of laws, likely find themselves needing to create their own set of rules to explain recurring phenomena, patterns of feeling, or repetition of states.

In her work, Lucia Ghegu draws on phenomena and the fluctuation of states through shifting forms. In an impassive, seemingly impersonal way, her works are serenely mechanized products of micro-systems positioned somewhere between hieroglyphs, heraldic symbols, and choreographic directions dictated by a society that has achieved perfection. This instructional façade actually encrypts inner transformation, the internal tumult in relation to depersonalization, bodily customs, and relationships bound by borders and exchanges that always leave behind a residue. Ultimately, Lucia Ghegu’s work is a personal story, poised between subjective experience and formal detachment, and the oscillation between these two poles retraces emotional journeys. For her, drawing—which appears to be experiencing a revival in contemporary visual art—is not a mere prop of intimacy but functions as technical drawing derived from design, deploying a clearly defined language that she meticulously varies. The resulting 3D objects from these drawings compensate and embody a state, a necessity.

Traps, cages, embracing devices—all of these mechanisms, reminiscent of Poe's The Pit and the Pendulum, evolve from within themselves, retreat, and partially collapse back into themselves within an endless, self-perpetuating circuit. These are closed systems, cells in which, with each act by the individual, a new growth emerges as a vent. But is it a vent for salvation? Or merely for continuation, for persistence? Can the individuals use themselves as a reference point to conceive and accept another in relation? Or is everything we project merely a double of ourselves?

In exploring phenomena and states—ultimately, human ones—Lucia Ghegu does not prescribe a translation into human laws. Instead, the mechanisms she draws or creates as 3D objects seem to follow the laws of thermodynamics, where each cell functions as a system in itself:

1. Energy is in constant transformation. Ghegu’s mechanisms do not seek the cause or destination of states; but the transformations themselves.

2. Over time, each system will tend towards increasing imbalance, as entropy shifts an embracing device into one of isolation.

3. Equilibrium occurs between two systems and their surrounding environment when they come into contact.

In short, this story is about finding and leaving a home, reformulating oneself within, establishing a safe connection with one another and the surrounding environment. It’s the eternal story of restraints and surpluses that show us how we operate when we switch to autopilot.

The exhibition was organized by /SAC in partnership with Cărturești Carusel.